Credinta cat un graunte de mustar si gramada de nisip

Sunt minuni ce ni se intampla , poate, zilnic, dar uneori nici nu le bagam in seama.

Doar cand raspunsul la rugaciuni vine imediat, mai recunoastem ca mana lui Dumnezeu a intervenit in viata noastra.

Asa s-a intamplat zilele trecute.

O familie a cumparat o gramada mare de nisip, cam douazeci si cinci de tone.

Nisipul a fost adus de un camion urias ,care l-a rasturnat in fata portii, dar mult prea in strada, din cauza ca fiind mare, camionul nu s-a putut deplasa pe lateral, asa ca a blocat trecerea altor masini pe acea strada.

Cei doi soti fiind in varsta, nu s-au incumetat sa miste din loc "muntele" de nisip,lucru de altfel, aproape imposibil si unor persoane mai tinere, asa ca doua zile au tot cautatun fel de masinarie , care sa impinga nisipul mai in interior, dar n-au gasit. Nici nu era de mirare, caci familia locuia undeva, intr-un sat de campie, unde nici vorba sa poata fi gasit un astfel de utilaj.

Asa ca au cautat niste tineri, pe care sa-i plateasca , si care sa munceasca vreo doua zile, ca sa dea cu lopata nisipul. Usor de zis, dar greu de facut!

Tinerii au promis, dar afland cat de mare era gramada de nisip, n-au mai venit.

Sotia, care era credincioasa, a mers la acei tineri sa-i intrebe de ce n-au venit. Ei au motivat ca sunt ocupati, ca n-au putut veni.... Femeia a inteles ca ei nu voiau, de fapt, sa mai munceasca, pentru ca era mult prea greu .Asa ca ea , intelegand adevaratul motiv, a ramas fara cuvintesi a plecat trista spre casa, zicandu-si in inima ei, ca numai Dumnezeu i-ar mai putea ajuta cumva, sa mute gramada uriasa din mijlocul strazii..

Acasa, i-a spus sotului ca n-are sperante ca tinerii vor mai veni.

I-a propus insa sa se roage lui Dumnezeu impreuna, pentru ajutor.

Sotul a fost de acord, desi nu avea prea multe experiente cu Dumnezeu si uneori spunea ca "Dumnezeu te ajuta, dar nu-ti baga si in traista".De data asta insa, era si el suparat si ingrijorat si nu avea alta solutie, asa ca a dat din cap in semn ca "da, n-ai decat sa te rogi, ca si-asa n-avem ce sa facem altceva, ca sa rezolvam situatia.."

S-au ridicat in picioare impreuna, pentru rugaciune, ba sotul, chiar si-a descoperit capul, in semn de respect, iar sotia a inceput sa se roage asa, ca si cand s-ar fi plans unui tata bun:

"Tata ceresc, iti multumim pentru ajutorul pe care ni l-ai dat, de-am reusit sa cumparam acest nisip, de care avem nevoie, dar Tu ne vezi cat suntem de neputinciosi si de intristati, ca n-avem cum sa-l mutam din loc, iar soferii care vor sa treaca pe strada se supara ca am blocat strada! Te rugam, gaseste-ne Tu o solutie sa rezolvam problema asta grea! Amin!"

   Dar sotul n-a zis "Amin!"

Sotia a repetat inca o data: "Amin!", crezand ca sotului i s-a parut prea naiva rugaciunea si de aceea nu credea ca se va rezolva ceva.

Dar , cand privi spre el, ii vazu ochii inlacrimati si-si zise in gand: "A, n-a putut sa zica Amin!... credeam ca n-a vrut..

Apoi, sotul trist si obosit, a intrat sa se odihneasca.

Sotia a mai intarziat cateva clipe, caci se auzea o masina si-si facea griji ca" iar va comenta ceva soferul, in legatura cu gramada de nisip ce bloca strada.. Stau sa treaca si masina asta si merg si eu sa ma odihnesc.."

Dar soferul unui micobuz albastru, care a oprit langa gramada de nisip,n-a comentat nimic rautacios cu privire la nisipul buclucas ce bloca strada, ci a deschis portiera si s-a adresat femeii cu un glas ce nu parea deloc certaret:

"Doamna, nu vreti sa dati nisipul asa la o parte?"

Femeia nu stia cum sa mai raspunda..

Asa ca zise cu glas trist:

"Vrem, dar de doua zile cautam un utilaj pentru asta si nu gasim, iar cu lopata, ne-ar trebui vreo saptamana..."

Si se astepta sa primeasca iarasi reprosuri.

Dar, spre mirarea ei, acestea nu venira.

Ba, omul continua pe acelasi ton impaciuitor:

"Stiti, eu construiesc o casa , la marginea satului, si astazi am adus din alta localitate un tractor cu o cupa..Mergeti acolo si spuneti tractoristului ca am zis eu sa vina si sa va dea si nisipul dumneavoastra la o parte!"

Femeia a amutit, nici macar n-a stiut sa-l intrebe pe sofer cum se numeste.

Iar acesta a inchis portiera si a intors microbuzul, fara alte cuvinte.

Sotia merse si spuse sotului:

"Hai sa mergem la marginea satului, ca Dumnezeu cred ca ne raspunde la rugaciune!"

Si au plecat impreuna .

Intr-adevar, la marginea satului, era un tractor cu o cupa, care scotea pamant dintr-o groapa.

Ii spusera tractoristului ca i-a trimis "un domn cu microbuz albastru, care ii transmite sa mearga sa le mute o gramada de nisip", altceva nu stiau sa spuna, caci nici ei nu stiau mai multe..

Si omul veni..

In zece minute, mormanul de nisip fu pus deoparte, eliberand traficul.

Nu vru sa le ceara bani..abia primi o suma mica, asa, ca sa nu-i refuze...

Cei doi soti ramasera uimiti, fara cuvinte..

Doar unul din nepotii lor,caruia bunica ii povestise intamplari din Biblie, comenta:

"Bunico, eu cred ca n-ai avut credinta nici cat un graunte de mustar, cred ca a fost mai mica de atat, dar a fost totusi, ca a reusit sa mute nu un munte, dar un morman de nisip tot l-a mutat!"

Intr-adevar!

Copilul avea dreptate!

Dumnezeu tinuse seama chiar si de mica lor credinta!

Dumnezeu muta si azi muntii din loc, la cererea noastra, daca avem un sambure cat de mic de credinta!

Uneori e nevoie de o credinta de copil, ca sa recunosti mana lui Dumnezeu!